COLATERÁL, -Ă, colaterali, -e, adj. Lăturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care unește între ei pe frați și surori (și pe descendenții acestora). – Din fr. collatéral, lat. collateralis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLATERÁL, -Ă adj. Lăturalnic, subordonat; secundar. ◊ (Jur.) Linie colaterală = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. [< fr. collatéral].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLATERÁL, -Ă I. adj. situat alături, lăturalnic, subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~ă = legătură de rudenie care unește între ei pe frați și surori și pe descendenții acestora. II. s. n. navă laterală a unei biserici. (< fr. collatéral, lat. collateralis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLATERÁL adj. v. secundar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colaterál adj. → lateral
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colaterál, -ă adj. (mlat. collateralis. V. lateral). Afară din linia directă (vorbind de rudenie): linie colaterală. Subst. Un colateral depărtat. Puncte colaterale, care-s între punctele c*******e, ca nord-est, sud-vest.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLATERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importanței, se situează pe al doilea plan; de importanță mai mică; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este în linie dreaptă. 3) fig. Care are tangență cu ceva. Chestie ~ă. /<fr. collatéral, lat. collateralis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink