COLCEÁG s. m. v. colceac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLCEÁG, colceaguri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. – Tc. kolçak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
COLCEÁG s. v. manșon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colceág (colceáguri), s. n. – 1. Manșon (de damă). – 2. Jambieră. – Var. colceac. Tc. kolçak (Șeineanu, II, 141; Miklosich, Etym. Wb., 23; Berneker 543). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
colceác și -eág n., pl. ege (turc. kolčak, manșon; bg. sîrb. rus. kolčák, manșon. V. colac). Vechĭ. Manșon. S. m., pl. egĭ. Pl. Tuzlucĭ care se încheĭe cu copcĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLCEAG, com. în jud. Prahova; 6.002 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink