CÓLCOT s. n. v. clocot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cólcot, V. clocot.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
clócot n., pl. e (vsl. klokotŭ. V. clocotesc și clopot). Clocotire, ferbere [!]. A da în clocot, a ferbe în clocote, cu clocote, a ferbe tare. – În vest și cólcot. V. undă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink