COLECTIVITÁTE, colectivități, s. f. Grup de oameni care trăiesc și muncesc în comun, p. ext. societate. – Din fr. collectivité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLECTIVITÁTE s.f. 1. Comunitate umană, grup de oameni care duc o viață colectivă; (p. ext.) societate. 2. Colectivitate statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, numite caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. [Cf. fr. collectivité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLECTIVITÁTE s. f. 1. grup mare de oameni care duc o viață colectivă. ◊ societate. 2. ~ statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. (< fr. collectivité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLECTIVITÁTE s. 1. comunitate, obște, societate, (înv.) obștime. (Opinia întregii ~ăți.) 2. v. mulțime. 3. colectivitate statistică = ansamblu statistic, populație statistică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colectivitáte s. f., g.-d. art. colectivității; pl. colectivități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colectivitáte f., pl. ățĭ (d. colectiv; fr. collectivité). Calitatea de a fi colectiv. Adunare, societate: colectivitate socială. Epitet ironic partidului liberal (de cînd Eŭgeniŭ Stătescu a zis în cameră „noĭ sîntem o colectivitate”).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLECTIVITÁTE ~ăți f. Grup de oameni (cu îndeletniciri comune). /<fr. collectivité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink