Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
colecționáră s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționárei; pl. colecționáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLECȚIONÁ, colecționez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge obiecte de același fel pentru a face o colecție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COLECȚIONÁ ~éz tranz. (materiale, obiecte) A aduna după anumite principii și cu un anumit scop, formând o colecție; a colecta. /<fr. collectionner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLECȚIONÁR ~a (~i, ~e) m. și f. Per-soană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLECȚIONÁ vb. I. tr. A aduna obiecte de același fel pentru a alcătui o colecție. [Pron. -ți-o-. / < fr. collectionner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLECȚIONÁ vb. tr. a aduna obiecte pentru a alcătui o colecție. (< fr. collectionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLECȚIONÁ vb. v. aduna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COLECȚIONÁR s. v. culegător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
colecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colecționéz, 3 sg. și pl. colecționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colecționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colecționéz v. tr. (fr. collectionner). Strîng, adun, fac colecțiune de ceva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink