COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLEGATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLEGATÁR, -Ă s. m. f. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colegatár s. m., pl. colegatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colegatár, -ă s. (lat. col-legatarius). Jur. Care e legatar împreună cu alțiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLEGATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare dintre moștenitorii (legatarii) unei averi, lăsate prin testament, în raport unul față de altul. /<fr. colégataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink