COLEGIÁL, -Ă, colegiali, -e, adj. De coleg; camaraderesc, tovărășesc [Pr.: -gi-al] – Din fr. collégial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLEGIÁL, -Ă adj. 1. Tovărășesc, camaraderesc. 2. Biserică colegială (și s.f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. [Pron. -gi-al. / < fr. collégial].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLEGIÁL, -Ă adj. 1. tovărășesc, camaraderesc. 2. de colegiu (2), referitor la colegiu. ♦ biserică ~ă (și s. f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici. (< fr. collégial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLEGIÁL adj., adv. 1. adj. camaraderesc, tovărășesc. (Reuniune ~.) 2. adv. camarade-rește, tovărășește. (Se poartă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colegiál adj. m. (sil. -gi-al), pl. colegiáli; f. sg. colegiálă, pl. colegiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colegiál, -ă adj. (lat. col-legialis). De coleg, de tovarăș: relațiunĭ colegiale. Relativ la un capitul [!] de canonicĭ catolicĭ, la adunarea lor: biserică colegială. Adv. Ca un coleg bun: a te purta colegial.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLEGIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de colegi; propriu colegilor. Relații ~e. 2) Care se face în colectiv; exercitat în comun. Conducere ~ă. Convenție ~ă. /<fr. collégial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink