Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
colibáș m. Care locuĭește într´o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat [!] la 15 Ĭan.
Sursa: Dicționaru limbii românești