COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (Înv.; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLIBÁȘ s. v. porumb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colibáș s. m., pl. colibáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colibáș m. Care locuĭește într´o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat [!] la 15 Ĭan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLIBÁȘ ~i m. înv. Țăran dependent. /colibă + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink