Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: colima (verb) , colimare (substantiv feminin)   
COLIMÁRE s. f. Acțiunea de a colima și rezultatul ei. – V. colima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
colimáre s. f., g.-d. art. colimării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLIMÁ, colimez, vb. I. Intranz. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. ♦ A determina, a viza o anumită direcție. – Din lat. collimare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLIMÁ vb. I. intr. 1. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. A viza, a determina o anumită direcție. [< colimație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLIMÁ vb. intr. 1. (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. a viza, a orienta o lunetă într-o anumită direcție. (<colimație)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colimá vb., ind. prez. 1 sg. coliméz, 3 sg. și pl. colimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLIMA 1. Oraș în Mexic, în Sierra Madre, centru ad-tiv al statului cu același nume; 86 mii loc. (1980). Pielărie. Centru comercial (bumbac, trestie de zahăr, orez, tutun). Universitate (1850). Fundat în 1522. 2. Stat în Mexic, pe coasta Oc. Pacific; 5,2 mii km2; 426,2 mii loc. (1989). Expl. forestiere. Cafea, tutun, creșterea animalelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)