COLIMATÓR, colimatori, s. n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. – Din fr. collimateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLIMATÓR s. n. 1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcții. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept). (<fr. collimateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colimatór s.n., pl. colimatoáre.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
colimatór s. n., pl. colimatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLIMATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv optic care transformă un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. 2) Instrument optic pentru determinarea unei direcții. ◊ A lua în ~ a supraveghea; a avea în atenție. /<fr. collimateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink