COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLIMÁȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLIMÁȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colimáție s. f. (sil. -ți-e), art. colimáția (sil. -ți-a), g.-d. colimáții, art. colimáției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink