COLÍNĂ1, coline, s. f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, delușor. – Din fr. colline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLÍNĂ2, coline, s. f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecțiunilor hepatice. – Din fr. choline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLÍNĂ1 s.f. (Geol.) Formă de relief mai mică decât dealul. [< fr. colline].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLÍNĂ2 s.f. (Chim.) Corp azotat care intră în compoziția materiei vii, având rol protector al celulei hepatice și ai cărui derivați (acetilcolina) au o mare importanță în funcționarea sistemului nervos. [< fr. choline].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLÍNĂ1 s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLÍNĂ2 s. f. amină din compoziția materiei vii ai cărei derivați (acetilcolina etc.) au un rol important în organism. (<fr. choline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLÍNĂ s. (GEOGR.) delușor, (pop.) colnic, (reg.) grui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colínă (colíne), s. f. -Deal, colnic. Fr. colline. A devenit aproape popular. Totuși, dim. menționate de DAR, col(i)niță și colmel, nu aparțin acestui cuvînt ci lui colnic și culme.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
colínă (delușor, amină) s. f., g.-d. art. colínei; pl. colíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colínă f., pl. e (fr. colline, d. it. collina, lat. collis, deal). Deal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLÍNĂ ~e f. Ridicătură mică de teren de formă alungită și cu pante line, mai mică decât dealul; colnic. /<fr. colline
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink