COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLIVÁR s. v. pomanagiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colivár (persoană) s. m., pl. colivári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colivár (obiect) s. n., pl. coliváre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink