Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COLMATÁRE, colmatări, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLMATÁRE s.f. Acțiunea de a colmata și rezultatul ei; colmataj. ♦ Metodă de desecare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare în scopul ridicării nivelului terenurilor joase. [< colmata].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLMATÁRE s. f. 1. acțiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare. 3. lucrare de îmbunătățiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micșorării porozității. (<colmata)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLMATÁRE s. colmataj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colmatáre s. f., g.-d. art. colmatării; pl. colmatări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLMATÁ, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. – Din fr. colmater.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr. colmater].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLMATÁ vb. I. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura. II. tr. 1. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale. 2. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului. (<fr. colmater)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colmatá vb., ind. prez. 1 sg. colmatéz, 3 sg. și pl. colmateáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colmatéz v. tr. (fr. colmater, d. it. colmata, șosea, înălțătură, d. colmare, a colma). Colmez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink