COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLOCATÁR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colocatár s. m., pl. colocatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLOCATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Fiecare din persoanele care locuiesc în același spațiu locativ, fără a face parte din aceeași familie, în raport unul față de celălalt. /<fr. coloca-taire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink