Dex colonizare

COLONIZÁRE, colonizări, s. f. Acțiunea de a coloniza. – V. coloniza.

COLONIZÁRE s.f. Acțiunea de a coloniza și rezultatul ei. ◊ Colonizarea vânatului = introducerea unei specii de vânat într-un teren în care nu a existat. [< coloniza].

colonizáre s. f., g.-d. art. colonizării; pl. colonizări

COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie¹ un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

A COLONIZÁ ~éz tranz. 1) (teritorii, țări) A transforma în colonii. 2) (țări, regiuni cucerite) A popula cu coloniști. 3) (regiuni, ținuturi slab populate sau depopulate) A popula cu oameni din alte regiuni sau ținuturi. /<fr. coloniser

COLONIZÁ vb. I. tr. 1. A popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 2. A popula regiuni (slab populate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. [< fr. coloniser].

COLONIZÁ vb. tr. 1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară. 2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit). 3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. ◊ a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat. (<fr. coloniser)

COLONIZÁ vb. (înv.) a așeza, a locui. (~ un teritoriu.)

A coloniza ≠ a decoloniza

colonizá vb., ind. prez. 1 sg. colonizéz, 3 sg. și pl. colonizeáză

colonizéz v. tr. (fr. coloniser). Populez cu colonĭ, stabilesc coloniĭ.