COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLONTÍTLU s.n. (Poligr.) Rând tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărții, titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLONTÍTLU s. n. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc. (după germ. Kolumnentitel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colontítlu (-ti-tlu) s.n., art. colontítlul; pl. colontítluri.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
COLONTÍTLU s. (TIPOGR.) letrină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colontítlu s. n. → titlu
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLONTÍTLU ~ri n. poligr. Titlu de coloană așezat, de regulă, în partea de sus a unei pagini de text și cules cu caractere mai mari, care cuprinde numele autorului și denumirea materialului. /<fr. colonne-titre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink