Dex colorat

COLORÁT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decât cea albă sau neagră); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. – V. colora.

COLORÁT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decât cea albă sau neagră); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. – V. colora.

COLORÁT adj. 1. v. vopsit. 2. v. tehnicolor.

COLORÁT adj. v. evocativ, evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu.

COLORÁT s. v. vopsire.

colorát, -ă adj. Care are o coloare [!] oare-care. Care are colorĭ viĭ. Fig. Strălucit, vioĭ: stil colorat.

COLORÁ, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc., a nuanța, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.

A COLORÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a coloranților etc.) dând anumite culori. 2) fig. A varia prin nuanțe vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare

COLORÁ vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr. colorer, it., lat. colorare].

COLORÁ vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)

AUDIȚIE COLORÁTĂ s. (PSIH.) sinopsie.

COLORÁ vb. v. vopsi.

A (se) colora ≠ a (se) decolora

colorá vb., ind. prez. 1 sg. coloréz, 3 sg. și pl. coloreáză

coloréz v. tr. (lat. colóro, -áre). Văpsesc [!], boĭesc, daŭ coloare: a colora o stofă. Fig. Daŭ aparență frumoasă unuĭ lucru răŭ: a colora o mincĭună.