COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLORATÚRĂ s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea într-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ◊ Soprană de coloratură = soprană care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. [< germ. Koloratur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. ♦ soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăție de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COLORATÚRĂ s. v. colorație, colorit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coloratúră s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl. coloratúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLORATÚRĂ ~i f. 1) muz. Virtuozitate tehnică în interpretarea vocală, manifestată prin triluri, rulade și cadențe. ◊ Soprană de ~ soprană care execută ușor și liber piese conținând triluri, cadențe etc. 2) Varietate de culori. 3) Aspect particular de culoare. ~ a pielii. /<it. coloratura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink