Dex colos

COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și cu putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

COLÓS s.m. 1. Statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură și de o putere neobișnuită; uriaș; (p.ext.) ființă (sau obiect) de proporții uriașe. [Pl. -oși, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus].

COLÓS s. m. 1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe. (<fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

COLÓS s. 1. v. uriaș. 2. arătare, matahală, namilă, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cât toate zilele.) 3. (fig.) mamut, mastodont. (Un ~ industrial.)

Colos ≠ liliputan, pitic

colós s.m. / s.n., pl. m. colóși / n. colósuri

colós n., pl. urĭ și oase (vgr. kolossós, lat. colóssus). Statuă maĭ mare de cît mărimea naturală, cum a fost maĭ ales cea de bronz a luĭ Apóline, înaltă de 30 de metri, ridicată la intrarea portuluĭ din Rodos în sec. III în ainte [!] de Hristos și dărămată [!] de un cutremur și care se numea colosu de la Rodos. Casă foarte mare, hardughie. Om saŭ animal voluminos, matahală (și masc. doĭ coloșĭ). Fig. Niște colosurĭ de corăbiĭ, un colos de imperiŭ. V. uriaș.

COLÓS ~și m. 1) Statuie de proporții enorme. ~sul din Rhodos. 2) Obiect sau ființă de mărime neobișnuită. 3) fig. Persoană dotată cu capacități neobișnuite. ~ al literaturii. /<fr. colosse, lat. colossus

COLOSUL DIN RODOS, statuie uriașă din bronz la intrarea în portul Rodos, reprezentînd pe Helios, ridicată de sculptorul Chares în 292-280 î. Hr. Una dintre cele „șapte minuni” ale antichității (dispărută în 224 î. Hr. în urma unui cutremur).