COLÚGO s. m. animal arboricol, erbivor, nocturn, din pădurile Indoneziei, cu o membrană care unește membrele cu capul și coada, permițând să planeze ca o parașută, de la un arbore la altul. (<amer. colugo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
colúgă s.f. (reg.) partea unei crengi tăiate lăsate lângă tulpină; cloambă, clenci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
colúgă (-gi), s. f. – Ciorchine. Origine obscură. După DAR, este în legătură cu rut. koljučka „ghimpe”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink