colúgă s.f. (reg.) partea unei crengi tăiate lăsate lângă tulpină; cloambă, clenci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
colúgă (-gi), s. f. – Ciorchine. Origine obscură. După DAR, este în legătură cu rut. koljučka „ghimpe”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink