COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLĂCĂRÍE s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colăcăríe s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colăcăríe, V. conăcărie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLĂCĂRÍE ~i f. 1) Local unde se fabrică sau se vând colaci. 2) pop. Ocupația colăcarului. [Sil. -ri-e] /colac + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink