colắri s.m. pl.1) vezi nota (reg.) poienițe pe deasupra stâncilor prăpăstioase, unde pasc doar caprele negre.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
colắri s. f. – Cantitate de mușchi ce atîrnă de o stîncă sau de povîrnișul unei prăpăstii. Lat. collāre „colier, salbă” (Pușcariu, Dacor., IV, 681; REW 2042; DAR); cf. it. collare, prov. colar, fr. collier, sp., port. collar. Este neîndoios cuvînt identic cu culare, s. f. (trestie ce crește la malul bălților sau rîurilor; cheie, strîmtoare; peșteră), pe care îl derivă din lat. *cŭbῑlāre, de la cŭbῑle „cuib” și DAR îl consideră de origine necunoscută.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
COLÁRE, colări, s. f. (Acțiunea) de a (se) cola3. – V. cola3.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
coláre și culáre f., pl. arĭ. Dun. de jos. Desiș de stuf și de papură, unde se ascund peștiĭ. Trans. (culare). Peșteră lungă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink