COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLȚÓS adj. (rar) colțat. (Un obiect ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COLȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlce-vitor, scandalagiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colțós adj. m., pl. colțóși; f. sg. colțoásă, pl. colțoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLȚÓS ~oáse (~óși, ~oáse) 1) Care are colți; cu dinți mari și ascuțiți. 2) fig. Care este rău de gură. 3) fig. (despre oameni) Care are oase mari, cu articulații proeminente; osos; ciolănos. /colț + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink