COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțún s. m.] – Din ngr. kaltsúni (< it.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLȚÚN s. v. ciorap.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colțún s. m., pl. colțúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
colțún, -áș, V. călțun, -áș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COLȚÚN ~i m. mai ales la pl. fam. Piesă de îmbrăcăminte tricotată care se îmbracă pe picior; ciorap. /<ngr. kaltsúni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COLȚUNII-PÓPII s. pl. v. viorele sălbatice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călțún m. (ngr. kaltsúni și kartsúni, d. it. calzoni, pantalonĭ [calza, cĭorap], de unde și fr. caleçons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. încalț, calțavetă. Cp. cu păun și săpun). Cor. Încălțăminte. Vest. Cĭorap mare țărănesc. Est (colțun). Cĭorap.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink