COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri. 2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. – Colțuri (pl. lui colț) + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COLȚURÓS adj. 1. nerotunjit, (rar) încolțat, (pop.) colțurat. (O piatră ~oasă.) 2. unghiular. (O curte ~oasă.) 3. v. osos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
colțurós adj. m., pl. colțuróși; f. sg. colțuroásă, pl. colțuroáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COLȚURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (de-spre pietre, bolovani etc.) Care are multe colțuri; cu muchii și vârfuri ascuțite. /colț[uri] + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
colțurát și -ós, V. colțorat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink