COMANDÍR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMANDÍR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comandír s. m., pl. comandíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comandír m. (rus. komandir, d. fr. commandeur, comandor). Vechĭ. Comandant. Azĭ. Pop. Comandant de gardiștĭ, tist.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink