Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COMANDITÁRE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita. – V. comandita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMANDITÁRE s.f. Acțiunea de a comandita. [< comandita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMANDITÁ ~éz tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMANDITÁR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commandi-taire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMANDITÁ vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMANDITÁ vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comanditá vb., ind. prez. 1 sg. comanditéz, 3 sg. și pl. comanditeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comanditár s. m., pl. comanditári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comanditáră s. f., g.-d. art. comanditárei; pl. comanditáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într´o societate în comandită.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ [!] (cum aș face ca acționar).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMANDITÁR (‹ fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink