COMBINATÍV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMBINATÍV, -Ă adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative).
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
combinatív adj. m., pl. combinatívi; f. sg. combinatívi; f. sg. combinatívă, pl. combinatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink