COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMBINATÓRIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
combinatórie s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. și f. combinatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink