COMBINAȚIÚNE s. f. v. combinație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMBINAȚIÚNE s.f. v. combinație.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
combinațiúne f. (lat. combinátio, -ónis). Chim. Amestec. Lucru amestecat: sarea de bucătărie e o combinațiune de clor cu sodiŭ. Fig. Unire, împreunare: combinațiune de puterĭ. Chibzuire, imaginațiune (împreunare de ideĭ): profunde combinațiunĭ strategice. – -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink