COMBUSTÍBIL, -Ă, combustibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care are însușirea de a arde. 2. S. m. Materie, de obicei organică, care arde, dezvoltând căldură, și care este folosită ca izvor de energie în industrie și în economia casnică. ◊ Combustibil convențional = combustibil teoretic cu putere calorică de 7000 kcal/kg, utilizat ca etalon pentru compararea diferiților combustibili reali. Combustibil nuclear = material fisionabil întrebuințat pentru a produce energie în reactoarele nucleare. – Din fr. combustible.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMBUSTÍBIL, -Ă adj. Care (poate) arde. // s.m. Material care arde dezvoltând căldură, fiind folosit de obicei ca izvor de energie calorică. [Cf. fr. combustible].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMBUSTÍBIL, -Ă adj., s. m. (material) care arde în prezența unui comburant, izvorând energie calorică. (‹ fr. combustible).
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Combustibil ≠ incombustibil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
combustíbil adj. m., s. m., pl. combustíbili; f. sg. combustíbilă, pl. combustíbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
combustíbil, -ă adj. (fr. combustible, d. combustion, combustiune). Care poate arde: materiĭ combustibile. S. n., pl. e. Materie de ars (ca lemnu, cărbunele, petrolu ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMBUSTÍBIL ~a (~i, ~e) și substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a arde. Materie ~ă. ~ solid. ~ gazos. ~ nuclear. /<fr. combustible
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink