COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. – Din fr. combustion, lat. combustio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMBÚSTIE s.f. Ardere. [Gen. -iei, var. combustiune s.f. / cf. fr. combustion, it. combustione, lat. combustio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMBÚSTIE s. f. 1. ardere. 2. (fig.) efervescență, tumult. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMBÚSTIE s. v. ardere. (Corp care întreține ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
combústie s. f. (sil. -ti-e), art. combústia (sil. -ti-a), g.-d. art. combústiei; pl. combústii, art. combústiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMBÚSTIE ~i f. Reacție chimică rapidă de combinare a unei substanțe cu oxigenul din aer, însoțită de degajare de căldură și lumină; ardere. [Art. combustia; G.-D. com-bustiei; Sil. -ti-e] /<fr. combustion; lat. com-bustio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink