Dex comedio

COMEDIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) comedie”. [Pron. -di-o-. / < lat. comoedia].

COMEDÍE¹, comedii, s. f. Operă dramatică al cărei subiect și deznodământ provoacă râsul și care ridiculizează relații sociale și etice, tipuri umane, năravuri etc. ♦ Fig. Prefăcătorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comédie, lat. comoedia.

COMÉDIE², comedii, s. f. 1. (Pop. și fam.) Întâmplare ciudată și hazlie; poznă, bazaconie. ♦ Lucru neașteptat, surprinzător; minune. 2. (Rar) Spectacol public cu numere de circ, panoramă, călușei etc. ♦ Mecanism, mașinărie. – Din tc. komedya.

COMEDÍE ~i f. 1) Piesă de teatru destinată să producă râsul. 2) Ansamblu de acțiuni care provoacă râsul. 3) Gen literar care este bazat pe comicul situațiilor și caracterelor. ~ lirică. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<fr. comedie, lat. comoedia

COMÉDIE ~i f. 1) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă. 2) Acțiune sau lucru surprinzător și dezagreabil. Mare ~. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<turc. komedya

COMEDÍE s.f. 1. Operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează defecte, moravuri sau situații caraghioase. 2. (Fig.) Prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. [Gen. -iei. / < fr. comédie, cf. lat. comoedia < gr. komos – procesiune veselă, cu care se terminau dionisiacele, odă – cântec].

COMÉDIE s.f. 1. Poznă, bazaconie, ciudățenie, bizarerie. 2. (Italienism) Comedie. [Gen. -iei. / < it. commedia].

COMEDÍE s. f. 1. operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situații. 2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. (< fr. comédie, lat. comoedia)

COMÉDIE s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdî-ganie, ciudățenie, curiozitate, d****e, d********e, încurcătură, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, pățanie, poznă.

COMEDIE MUZICALĂ s. v. muzical.

comédíe (-íi), s. f. – 1. Spectacol comic. – 2. Sărbătoare, petrecere, distracție, mai ales la tîrg. – 3. Bîrfă, intrigă, pălăvrăgeală, încurcătură. – Mr. cumedie. Fr. comédie (sensul 1, accentuat comedíe), și germ. Komoedie (celelalte sensuri, accentuat comèdie). Sec. XVIII. – Der. comediant (var. comedianț), s. m. (actor, artist, comic), din it. commediante și germ. Komoediant; comedios, adj. (comic; vesel; capricios, plin de surprize). Cf. comic.

comedíe (operă dramatică) s. f., art. comedía, g.-d. art. comedíei; pl. comedíi, art. comedíile

comédie (întâmplare ciudată) s. f. (sil. -di-e), art. comédia (sil. -di-a), g.-d. art. comédiei; pl. comédii, art. comédiile (sil. -di-i-)

comedíe f. (fr. comédie, d. lat. comóedia, care vine d. vgr. komodia, compus din kômos, ospăț, și odé, cîntare, odă). Pĭesă teatrală veselă care reprezentă [!] și ridiculizează defectele, vițiile [!], stările sociale, instituțiunile politice ș.a. Teatru în care se joacă asta: a te duce la comedie. Fig. Lucru înscenat, înșelăcĭune: ĭ-aŭ jucat comedia! Secret de comedie, secret pe care vreĭ să-l ascunzĭ, deși toată lumea îl știe. V. tragedie.

comédie f. (turc. komédia, d. it. commédia. Cp. cu palavră). Fam. Poznă, farsă, ghidușie, glumă (de circ orĭ de teatru popular): un paĭanț făcea fel de fel de comediĭ. Fig. Lucru straniŭ: mare comedie și asta! Eĭ, comedia d******ĭ! V. d****e.

COMEDÍE¹ (‹ lat., fr.) s. f. 1. Specie a genului dramatic, născută, ca și tragedia, în Grecia antică, din cultul lui Dionysos, al cărei subiect și deznodămînt provoacă rîsul și care satirizează relațiile sociale și etice (c. de moravuri), tipuri umane (c. de caracter) sau poate lua naștere din succesiunea unor întîmplări neașteptate și hazlii (c. de situații sau bufă). Ilustrată în antichitate de Aristofan, Plaut și în epoca modernă de Shakespeare, Moliére, Goldoni, Gogol, I.L. Caragiale, Labiche ș.a. ◊ Comedia umorilor = satirică realistă de la sfîrșitul sec. 16, bazată pe „teoria umorilor”, elaborată de Ben Jonson. Aceasta a preluat concepția medievală potrivit căreia factura psihologică a omului e determinată de „umori” sau pasiuni și a creat personaje ce se comportă, indiferent de împrejurări, potrivit cu „umoarea” care predomină în corpul lor. 2. (Fig. Prefăcătorie, falsitate, ipocrizie.