COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-. – Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMENSUALÍSM n. Conviețuire a două specii de animale sau plante dintre care una trăiește pe seama celeilalte (fără a-i pricinui daune esențiale). [Sil. -su-a-] /<germ. Kommensalismus, fr. commensalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMENSUALÍSM s.n. (Biol.) Stare a plantelor sau a animalelor care trăiesc împreună, folosind ca hrană aceleași materii nutritive. [Pron. -su-a-, var. comensalism s.n. / cf. fr. commensalisme, germ. Kommensalismus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMENSUALÍSM s. n. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive. (după fr. commensalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMENSUALÍSM s. (BIOL.) metabioză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comensualísm s. n. (sil. -su-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink