Dex comisar

COMISÁR, comisari, s. m. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.

COMISÁR¹ s.m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. Delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat.med. commissarius].

COMISÁR² s.m. 1. (În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcțiilor unui ministru. 2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus. komissar].

COMISÁR s. m. 1. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang). ** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. ** membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic. 3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. 4. comandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar)

comisár (comisári), s. m. – Ofițer de poliție. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) și modern din fr. commissaire (din rus. komisar, după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în rom. mai înainte ca în rusă). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comișer, s. m. (agent, polițist), cuvînt rar; comisariat, s. n. (secție de poliției condusă de un comisar).

comisár s. m., pl. comisári

comisár m. (fr. commissaire, d. mlat. com-missarius, care vine d. com-missus, delegat, trimes. V. e-misar, trimet). Cel însărcinat c´o funcțiune temporară, mandatar: comisaru guvernuluĭ. Comisar de poliție (saŭ numaĭ comisar), magistrat însărcinat să supravegheze execuțiunea regulamentelor de poliție: comisar de verde (al cartierului numit în Munt. „verde”), al despărțiriĭ cutare. Comisar regal, procuror militar. V. mandatar.

COMISÁR ~i m. 1) Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale. 2) Șeful unui comisariat de poliție. /<fr. commissaire, rus. komissar

COMISÁR (‹ fr., rus.) s. m. 1. Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuternicire speciale; mandatar. ◊ Înalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezintă un stat al Commonwealth-ului în oricare alt stat al acestuia (cu excepția Marii Britanii) sau care reprezintă Marea Britanie într-un stat membru al Commonwealth-ului. V. și guvernator general. ◊ C. poporului = (în U.R.S.S., între 1917 și 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (EC.) Persoană desemnată de acționarii unei societăți pe acțiuni pentru controlul conturilor societății. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat.