COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două părți anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMISÚRĂ s.f. 1. Loc unde se reunesc două părți ale unui organ sau ale corpului; legătură, încheietură. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. [< fr. commissure, cf. lat. commissura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMISÚRĂ s. f. 1. punct de unire a două formații anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr. commissure, lat. commissura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMISÚRĂ s. (ANAT.) colțul gurii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comisúră s. f., g.-d. art. comisúrii; pl. comisúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comisúră f., pl. ĭ (lat. commissura, d. committere, a uni. V. comit). Anat. Punctu de unire a unor părțĭ ale corpuluĭ: comisura buzelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMISÚRĂ ~i f. Loc unde se unesc două părți ale unei formații anatomice. ~a buzelor. ~a pleoapelor. /<fr. commissure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink