COMITAGÍU, comitagii, s. m. Membru al unei organizații revoluționare bulgare care a luptat în trecut pentru eliberare. – Din tc. komitacı.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
comitagíu s. m., art. comitagíul; pl. comitagíi, art. comitagíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comitágiŭ m. (bg. komitağiĭa, adică „tovarăș dintr´un comĭtat saŭ comitet” revoluționar). Terorist bulgăresc: bandele de comitagiĭ din Macedonia. V. haĭduc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink