COMOȚIÚNE s.f. v. comoție.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
comoțiúne f. (lat. com-mótio, -ónis. V. moțiúne). Zguduire violentă: s´a simțit o comoțiune din cauza exploziunii, în cădere a suferit o comoțiune a creĭeruluĭ. Fig. Emoțiune, mișcare vie: știrea a provocat o mare comoțiune. – Și -óție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink