COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și f. (Franțuzism). 1. Camarad, tovarăș. 2. Persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc. – Din fr. compagnon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPANIÓN s.m. (Franțuzism) Camarad, tovarăș; însoțitor. [Pron. -nion. / < fr. compagnon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPANIÓN, -OÁNĂ s. m. f. camarad, tovarăș; însoțitor. (< fr. compagnon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPANIÓN s. v. însoțitor, tovarăș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
companión s. m. (sil. -nion), pl. companióni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
companión, -oánă s. (fr. compagnon). Asociat, tovarăș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPANIÓN ~i m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane cu interese comune, luate în raport una față de alta; tovarăș. [Sil. -ni-on] /<fr. compagnon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink