COMPARATÍV, -Ă, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparație, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabilește sau servește pentru comparație. ◊ Grad comparativ (și substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor, care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau acțiuni) cu aceeași însușire sau caracteristică ori a aceluiași obiect (sau a aceleiași acțiuni) în momente diferite. Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nefixate în scris, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu, din două sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPARATÍV, -Ă adj. Bazat pe comparație; care face, stabilește o comparație. ◊ Grad comparativ (și s.n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte sau acțiuni care au aceeași însușire sau între însușirile aceluiași obiect sau ale aceleiași acțiuni în momente diferite. ◊ Metodă comparativă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente. [Cf. lat. comparativus, fr. comparatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPARATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe comparație; pentru o comparație. ♦ metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparație, structura gramaticală a limbilor înrudite. 2. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte. (< fr. comparatif, lat. comparativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
comparatív adj. m., pl. comparatívi; f. sg. comparatívă, pl. comparatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comparatív (gram.) s. n., pl. comparatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
comparatív, -ă adj. (lat. comparativus). Care arată saŭ stabilește o comparațiune: metodă, gramatică comparativă. S. n., pl. e. Gram. Al doilea grad de comparațiune: plumbu e maĭ greŭ de cît feru [!]. Adv. Față de, relativ cu: comparativ cu auru, argintu e maĭ eftin [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPARATÍV1 adv. Prin comparație. /<fr. comparatif, lat. comparativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPARATÍV2 ~ă (~i, ~e) Care ține de comparație; propriu comparației. ◊ Metodă ~ă metodă de cercetare în lingvistică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, neatestate, prin compararea unor fapte corespunzătoare de mai târziu din două sau din mai multe limbi. /<fr. comparatif, lat. comparativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink