Dex comparație

COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊ Expr. În comparație cu... = comparativ, față de... A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat. 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acțiuni etc. pe baza unor însușiri comune. [Var.: (înv.) comparațiúne s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.

COMPARÁȚIE s.f. 1. Alăturare a mai multor lucruri, ființe, evenimente, fenomene pentru a stabili asemănări sau deosebiri între ele; asemănare, comparare. ♦ Forme ale adjectivului și ale adverbului care indică un anumit grad al însușirii, al caracteristicii denumite de adjectivul sau de adverbul respectiv. ◊ Termen de comparație = expresie, idee care servește pentru a compara ceva. 2. Alăturare a două lucruri, persoane etc. pe baza unor trăsături sau a unor însușiri comune. [Gen. -iei, var. comparațiune s.f. / cf. lat. comparatio, it. comparazione].

COMPARÁȚIE s. f. 1. stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre lucruri, ființe, idei; comparare. 2. categorie gramaticală a adjectivului și adverbului, prin care se evidențiază un anumit grad al însușirii. ♦ termen de ~ = expresie, idee care servește pentru a compara ceva. 3. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acțiuni. (< lat. comparatio, după fr. comparaison)

COMPARÁȚIE s. comparare, confruntare, paralelă, paralelism. (O ~ convingătoare între ...)

comparáție s. f. (sil. -ți-e), art. comparáția (sil. -ți-a), g.-d. art. comparáției; pl. comparáții, art. comparáțiile (sil. -ți-i-)

COMPARÁȚIE ~i f. 1) Alăturare a unor lucruri sau ființe pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele. 2) Figură de stil care constă în confruntarea a două elemente dintr-un enunț cu scopul de a reliefa anumite însușiri specifice asemănătoare. 3): Grade de ~ categorie gramaticală specifică pentru adjectiv (și adverb), având trei aspecte: pozitiv, comparativ și superlativ. [Art. com-parația; G.-D. comparației; Sil. -ți-e] /<lat. comparatio, ~onis

comparațiune f. (lat. comparátio, -ónis). Acțiunea de a compara, asemănare. Ret. Figura care arată asemănarea. Gram. Grade de comparațiune, pozitivu, comparation [!] și superlativu. În comparațiune cu, relativ, față de, comparativ. – Și -áție și -áre.