COMPATÍBIL, -Ă, compatibili, -e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcție, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre un sistem de ecuații) Care admite (aceleași) soluții. – Din fr. compatible.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPATÍBIL, -Ă adj. 1. Care poate exista împreună cu altcineva, care se împacă cu ceva (într-o anumită situație); corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o calitate, o funcție, o profesiune) Care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (Despre un sistem de ecuații) Care admite soluții. [Cf. fr. compatible, it. compatibile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPATÍBIL, -Ă adj. 1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit. ◊ (despre o funcție, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (mat.; despre un sistem de ecuații) care admite (aceleași) soluții. 3. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informațiile fără intermediar. (< fr. compatible)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Compatibil ≠ incompatibil, necompatibil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
compatíbil adj. m., pl. compatíbili; f. sg. compatíbilă, pl. compatíbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
compatíbil, -ă adj. (fr. compatible, d. lat. com-, împreună, și patibilis, suportabil; compassibilis, compătimitor. V. pasibil, pățesc). Care poate exista la un loc cu altu: caractere, funcțiunĭ compatibile.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPATÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate exista sau activa împreună cu altceva; în stare să existe sau să activeze împreună cu altceva. /<fr. compatibile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink