COMPÉNDIU, compendii, s. n. 1. Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții; conspect; publicație în care se face o asemenea expunere. 2. (Tehn.; în forma compendium) Dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. [Var.: compéndium s. n.] – Din lat., fr. compendium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPÉNDIU s.n. Expunere concisă a unei concepții sau a principiilor unei discipline; manual, lucrare (de format mic) cuprinzând o asemenea expunere. [Pron. -diu, var. compendie s.f., pl. -ii. / < lat., fr. compendium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPÉNDIU s. n. 1. expunere rezumativă, sintetică a unei discipline, concepții, lucrări; publicația care o reprezintă. 2. (în forma: compendium) dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului aparatului de filmat pentru realizarea unor trucaje. (< lat., fr. compendium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPÉNDIU s. conspect, (înv.) sinopsă. (Un ~ de istorie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compéndiu (rezumat) s. n. [-diu pron. -dĩu], art. compéndiul; pl. compéndii, art. compéndiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
compéndiŭ n. (lat. compendium, d. com-, la un loc, și péndere, a cîntări. V. compensez). Prescurtare de carte, rezumat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPÉNDIU ~i n. 1) Prezentare concisă a unei concepții sau teorii. 2) Prezentare scurtă a conținutului unei lucrări; rezumat; conspect. 3) Publicație cuprinzând o expunere rezumativă. [Sil. -pen-diu] /<lat., fr. compendium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink