COMPENSÁȚIE, compensații, s. f. Faptul de a compensa; p. ext. ceea ce servește pentru a compensa ceva. [Var.: compensațiúne s. f.] – Din fr. compensation, lat. compensatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPENSÁȚIE s.f. Compensare; (p. ext.) ceea ce reprezintă o compensare, se dă sau folosește pentru a compensa; răsplată, despăgubire. [Gen. -iei, var. compensațiune s.f. / cf. fr. compensation, it. compensazione, lat. compensatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPENSÁȚIE s. f. compensare; ceea ce servește pentru a compensa; răsplată, despăgubire. (< fr. compensation, lat. compensatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPENSÁȚIE s. compensare, daune (pl.) v. despăgubire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compensáție s. f. (sil. -ți-e), art. compensáția (sil. -ți-a), g.-d. art. compensáției; pl. compensáții, art. compensáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMPENSÁȚIE ~i f. 1) Ceea ce compensează o pierdere. 2) Operație financiară de reglare a vânzărilor și cumpărărilor prin virament reciproc. [Art. compensația; G.-D. compensației; Sil. -ți-e] /<fr. compensation, lat. compensatio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
compensațiúne f. (lat. compensátio, -ónis). Acțiunea de a compensa.Despăgubire. Sistemă de compensațiunĭ, sistemă după care suma bunurilor și relelor s´ar împărți egal între toțĭ oameniĭ. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink