COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețítor, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Concurent, candidat (într-o competiție). [Cf. fr. compétiteur, lat. competitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPETITÓR, -OÁRE s. m. f. concurent, candidat. (< fr. compétiteur, lat. competitor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPETITÓR s. v. candidat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
competitór s. m., pl. competitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
competitór, -oáre adj. (lat. competitor, óris. V. pețitor). Care aspiră la acelașĭ lucru, rival. – Fals -țitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care aspiră la un grad științific, pregătindu-și teza fără întrerupere a lucrului de bază. 2) Persoană care candidează (la un premiu, la un grad sau titlu științific); candidat la ceva. /<fr. compétiteur, lat. competitor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
competitoáre s. f., g.-d. art. competitoárei; pl. competitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink