Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
COMPLINÍRE, compliniri, s. f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLINÍRE s.f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; completare. [< complini].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLINÍRE s. 1. v. completare. 2. (GRAM.) determinare. (Un verb fără ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COMPLINÍRE s. v. completare, împlinire, întregire, rotunjire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compliníre s. f., g.-d. art. complinírii; pl. compliníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COMPLINÍ ~ésc tranz. A face să fie complet, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a întregi. /con- + a (îm)plini
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COMPLINÍ vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLINÍ vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPLINÍ vb. (GRAM.) a determina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COMPLINÍ vb. v. completa, împlini, întregi, rotunji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
compliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 sg. și pl. complineáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
complinésc v. tr. (con- și plinesc, d. lat. com-plére. V. su-plinesc). Gram. Completez înțelesu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink