COMPLÓT, comploturi, s. n. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc. – Din fr. complot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPLÓT s.f. Înțelegere secretă, stabilită între câteva persoane, în general în scopuri criminale; uneltire îndreptată contra unei persoane, contra siguranței statului, contra unui demnitar etc.; conspirație. [< fr. complot, cf. it. complotto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPLÓT s. n. înțelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizații îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjurație; conspirație. (< fr. complot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPLÓT s. conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
complót s. n., pl. complóturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
complót n., pl. urĭ (fr. complot, d. lat. con- împreună, și engl. plot, complot). Conjurațiune, conspirațiune, înțelegere secretă p. a face răŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COMPLÓT ~uri n. Proiect elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; conspirație; conjurație. /<fr. complot
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink